depresia oare? ajutati-ma

am vazut atatea accidente si am pierdut de cateva ori lucrurile la care am tinut poate ce-l mai mult pana acuma iar acum imi e frica sa nu-l pierd pe sotul meu imi e frica de moarte imi e frica de singuratate imi e teama de orice lucru rau ce se poate intampla . ce pot face? mentionez ca am bataie de cap din partea socrului si a mamei.
multumesc

as vrea sa mentionez ca fratele meu a ajuns la o depresie mai grava ca a stat si internat in spital si problema care a recunoscut-o si el abia dp tratamentul care il ia si la momentul actual mi-a spus :"sormia ai avut dreptate,greseala mea a fost ca nu m-am descarcat la timop de problemele care le-am avut si le-am intampinat si singuru lucru care il faceam era sa fumez o tigara si cand ieseam in oras cu baietii radeam desi sufletu imi plangea"eu spun ca oricat de greu ar fi nu va inchideti in voi,luati parte cu parte si ganditi-va ca sunt lucruri care nimeni nu le face mai bine ca voi si chiar depresia este o boala care e posibil sa nu mai scapi de ea desi e singura boala care de toata lumea se fereste si se teme in schimb tre sa fim calmi si sa gandim rationali si sunt lucruri de care se teme toata lumea mai bine as spune ca viata e scurta si traieste-o la maxim ca diseara o vei pierde si a doua zi nu e acelas lucru care a fost cu o zi inainte,viata e o lupta multa bafta si aveti incredere in voi !

ancutac, sufar si eu de acelasi lucru ca si tine..In mare nu se cheama "depresie" ci o stare anxioasa..sau stari de panica..Pe mine ma omoara pur si simplu gindurile de felul asta si de cele mai multe ori reusesc sa trec peste si sa functionez..dar am momente cind nu reusesc sa controlez ce se intimpla..e greu..tu ai solutii?

ati avut momente cind simteati k va desfaceti in doua de durere,k va topiti de mihnire si pustietate,k nnu m ai puteti face nici un pas inainte,k nu aveti incredere in voi,k nu stiti dak exista cineva pe lumea asta care sa va inteleaga,sa va asculte,sa va aprecieze la justa valoare???????simtiti cum sufletul va plnge si totusi nu puteti varsa nici o lacrima?simtiti o durere surda,afundata in toate cotloanele sufletului care va macina,va roade,va termina???simtiti o neliniste generala si o anxietate ce surivne din senin?aveti momente cind simtiti k nu va mai puteti controla si rabufniti atunci cind nu e cazul ,sau dimpotriva va inchideti in propriul eu si nu mai aveti putere de nik?????dumnezeule cit de greu imi e....aceasta este drama existentei mele....o cruce grea si confuza care incet incet ma stinge:(

nu cred elenita ca ar trebui sa o ei ca pe o drama si sa te stinga, nu cred ca ai motive atat de intemeiate ca sa ajungi sa gandesti asa ceva, nici macar oamenii car eau pierdut to ce au avut mai scump p elumea asta nu ar putea gandi asa ceva....

da, draga elenita si eu simt uneori ca ma dezintegrez din cauza durerii.eram o femie echilibrata si puternica dar acum durertea ce o simt e peste puterile mele;